voi forma urmatoarea regula pe blog. de fiecare data cand iau o nota mica la romana (prin mica inteleg <=5), voi crea o poezie. luni am luat 3, iar astazi, cu o oarecare intarziere, voi oferi lumii o creatie de o mare valoare artistica, care peste ani va fi predata copiilor in scoli, pentru a-i tortura. va sugerez sa cititi si arta poetica a viitorului album, publicata pe 7 octombrie aici: http://d-o-double-g.blogspot.com/2009/10/urmatoarea-poezie-fost-data-la-un-test.html
Ceva...credeam că am scăpat
de povară,
dar totul este doar incă o
poveste amară.
aflat sub un spectru relativ,
ceva mă diseca subversiv
si inclina balanta cu o fortă
proportională cu a gandurilor tortă.
ceva...
inclină balanta
inclină si lumea,
dar nu poate fi inclinată
nici de catre a mea soartă.
lumea se schimbă...
sudul e nord, nordul e sud,
iar ceva imi plimbă
spiritul crud
prin intreg absolutul
ceva?... nici eu nu stiu raspunsul.
author: me
am considerat necesara folosirea diacriticului "ă" in poezie, pentru a face diferenta intre prezent si imperfect :>
ce o sa te mai injure fi`miu daca la vremea lui, o sa aiba ca tema (la romana, desigur!) comentariu la poezia asta. sau viziunea poetului despre relativism. sau sa explice titlul in raport cu metafora centrala a textului.
ReplyDeleteai inteles ce am zis? :))
pajte iarba!
uu, ce exprimare ambigua am \:d/
ReplyDelete